strange-ma! indoaie-ma!
am gasit prima agenda.
asa de straine imi par filele, a fost ca descoperirea unor scrieri vechi. acum muulta multa vreme consemnam lucruri ce ma impresionau.
de la englezisme, la versuri de cantec trist, de la inimi colorate si-ntepate, la citate din Sartre si Iorga, ce combinatie!
aici un rezumat despre laser, mai incolo temeiul dreptatii, ceva din fizica nucleara si apoi Emily Dickinson urmata de Cioran. desene cu vita de vie, petale de trandafiri uscate, numere de telefon, adrese de felicitari virtuale.
imi amintesc vag
cand Pamantul iubeste o Mare…
oricat de mult as vrea
sa te cuprind in bratele-mi stanci
si sa te sarut cu buzele-mi cer,
ca sa-ti declar iubirea, Mare.
tu esti o apa pura
care-mi atinge buzele
doar cu roua diminetii
si cu ceata in zilele-ti ploioase,
tu esti un du-te-vino care
ma-innebuneste in miscare,
ma face sa ma cred intregul Univers
caci te am alaturi.
si eu sunt
doar un simplu Pamant.

Mi-a placut!
Mircea Suman
septembrie 4, 2008 at 8:14 pm
Daca universul n-are rost,scpat-am careva din blestemul acestei osande? Daca ar prinde glas agitatia surda din noi,fiecare gest ar fi o ingenunchiere la un zid al plangerii.Purtam un doliu din nastere-doliul acestei lumi.
octavpelin
septembrie 4, 2008 at 8:24 pm
Lumea e visul sufletului nostru, nu e timp, nu e spatiu; ele exista asemenea padurii intr-un sambure de ghinda si asemenea infinitului in oglindirea cerului in picatura de roua.M.E.
Andreea
septembrie 4, 2008 at 8:44 pm